viata ca vacanta

am trait o luunga perioada de timp intr-un continuu stres. nu mai stiam cum arata o vacanta, cum te simti in vacanta, ce inseamna sa ai o perioada de timp in care sa lasi grijile deoparte, sa le alungi.
uitasem ce inseamna relaxare. parca tot mediul in care traisem era unul imbibat in stres, mediu in care incordarea era starea naturala, o incordare data de apropierea unei fiare salbatice : esti ascuns intr-un tufis, noapte cu luna plina, cu liniste framantata doar de greieri , si auzi cum vine ursul spre tine, taci, iti tii respiratia, insa toti muschii tai sunt incordati. ai impresia ca esti in acel tufis de cand te stii, ca starea ta de acum este cea normala. uiti ca defapt mai sunt si alte stari sufletesti.

apoi te trezesti din somn. esti sub plapuma, si ce clad si bine e acolo. si ce frumos bate soarele prin geam, si ce mult te imbie la viata. te viziteaza nishte vrabiute grabnice in a vorbi, iuti in a se juca.

prezenta ursului si starea indusa de el, cam asa as descrie romania ultimilor mei ani, ursii erau peste tot, aveam impresia ca sunt numa ursi si doar un singur tufis in care sa ma ascund, in care sa tremur pt drobul de sare.
am iesit din tufis.
ce frumos este sa dai plapuma la o parte si sa vezi ca viata poate fi ca o vacanta. sa muncesti si sa te simti ca in vacanta, fara ursi in preajma, ci numa si numa raze de soare, vrabiute grabite in a juca, sa te plimbi si sa te simti la fel, sa inveti si asta sa fie o bucurie.
stau si visez, viata ca o vacanta, in care si munca si iesirile sunt momente frumoase, momente ce le petreci cu drag, pe care le savurezi, ca pe pepene rosu fff dulce.
si ce loc frumos este acela in care mai multi savureaza viata lor.
--- mai baiatule, ia mai vina cu picioarele pe pamant, ca asa e numa in rai.
eh de e asa , inseamna ca a inceput raiu deja, pe aici prin mine si pe langa mine.


adio ursilor
vacanta e viata mea si in viata mea

framantare

azi de dimineata m-a trezit din somn un telefon.
un telefon ce continea o voce prieteneasca, draga cu o propunere care acum cateva zile avea un raspuns negativ.


s-a fugarit la mine in suflet o stare de nerabdare, de neliniste, ca si cand... incepe o aventura ...
incepe o aventura?

apoi tristete..
sunt trist ca am zis da...
desi imi pare bine.

sunt pe malul lacului glaciar...
iubesc inotatul, mult de tot. astept sa sar.. sa imbratisez apa. sa o supun...
nerabdator sa intru tot mai stau pe mal.. e rece totusi..

totdeauna mi-au placut deciziile spontane..
si de multe ori a avut urmari frumoase, frumoase.
ce ciudat si incalcit e sufletul omului.
sau al meu.

credeam ca ma stiu..
ca am habar de mine.... ca sufletul meu este deschis catre mine...

si..
iote
ma las surprins de mine. si asta imi aduce farmec in ochii mei..

desi am scris in inima mea 'scaldatul interzis' am sarit.

despre frumusete

de atatea ori trecand pe strada am avut placera de a admira frumoasele trecatoare, si de atatea ori mi-am intors privirea cu dezgust cand acestea deschideau gura si elogiau parintii nu stiu cui si partile anatomice ale acestora, cu o urata naturalete.
si atunci intreb ,sunt ele frumoase??
poate fi ceva dezgustator frumos?

am vazut o fata imbracata modest, netrandy, care la prima vedere nu iti starnea admiratia, isi aduna tatal mort de beat din sant si il ducea acasa. se chinuia ca sa il tina in picioare, sa il care si tacea la sudalmile adresate de cel pe care il purta.
ai zice 'biata fata'...
nu deloc
as zice : ce frumoasa fata, intra-devar frumoasa.

si ca sa admiram frumusetea in relatie ..

mergeam odata obosit spre casa pe calea metroului...
si am vazut un baiat aratos care mangaia o fata.... o fata nu asa de aratoasa, ba chiar deloc aratoasa. am ramas surpins taaaare surprins vaand marea discrepanta dintre ei.
si o mangaia cu atata tandrete

si atunci am avut un moment de revelatie....

El era nevazator.

Mi s-a parut un moment magic
Fiecare a venit asa cum este el sau ea( el fara ochii, ea cu urmele adolescentei pe fatza), a gasit acceptare si mai multdecat atat.
dragoste

ei sunt foarte frumosi

marele suflet

'Truth is what the voice within tells you.' mahatma gandhi

am revazut filmul gandhi....
un film asa socant, mai ales ca s-a intamplat acu ceva vreme, chiar apropiata de noi cei ce am invatat in istorie de hitler si nu de gandhi.
ii spuneam unei prietene ca nu am reusit sa vad filmul de gandhi....
o persoana ( evit sa spun un personaj pt ca ar suna ca si cand ar face parte dintr-o piesa de teatru si nu din viata traita) care s-a privit mult pe sine si a cautat sa adauge patrimoniului sau sufletesc ganduri, princiipii, obiceiuri si trairi, alese dupa nobletea lor, dupa puritatea lor.

si ce poate fi mai nobil decat sa spui adevarul, sa il oferi si altora, sa lucrezi cinstit cinstindu-te atat pe tine cat si pe cei de langa tine, si pe deasupra sa te manifesti cu cei de langa tine dupa rangul lor de noblete.( suntem oameni nascuti din Dumnezeu, adica fii de Dumnezeu, poate deseori rataciti, insa tot fii Lui).
stim mai toti ca el a ales calea nonviolentei, imaginea lui a fost asemuita cu cea a nonviolentei, pe nedrept zic io.
atat au vrut sa vada contemporanii lui poate, sau noi si contemporanii nostrii.

el a adaugat sufletului sau dragoste, respect, toleranta ( in sensul liberatii de a gandi dupa cum voiesti) si aceasta dragoste si lupta activa pentru liberatate a schimbat reguli, granite atat in india cat si in africa de sud.

din dragoste pentru el oamenii au oprit luptele din calcutta, din dragoste pentru el s-au straduit ministrii sa opreasca razboiul civil.

si cand dragostea s-a intalnit cu adevarul( as zice io cu principiile divine de libertate) s-a nascut o natiunede, india, dar mai importacat atat s-a nascut
mahatma - marele suflet.

va invit, si ma invit si pe mine sa privim in interiorul nostru si sa adunam ceea ce este curat si nobil:
sa inlocuim dispretul cu o fapta buna facuta celor ce ii dispretuiam.
sa inlocuim invidia cu un zambet cald
si mai ales
sa inlocuim raceala din noi cu o fapta buna si inteleapta celor ce duc asa de mult lipsa ( ori de o vorba dulce si o mangaiere tandra, ori de un colt de paine, ori de prietenie)

' ochi pentur ochi face o lume intreaga oarba'
mahatma gandhi

chiar si animalele merg

ma surprinde din ce in ce mai mult esentialitatea miscarii.
cred ca Dumnezeu cand a dat porunca ' sa fie om dupa asemanarea nostra' a avut in vedere si capacitatea lui imnesa de a se misca, si din care ne-a inzestrat si pe noi cu o mica parte din ea. daca privim atenti sistemul creat de Dumnezeu este unul al miscarii, totul se misca, planetele in jurul soarelui , pamantul in jurul axei proprii,apa in natura are un circuit , aerul la fel, plantele au si ele un rol in acest ciruit, animalele au si ele capacitatea de a se misca, unele mai repede, altele mai incet insa aceasta capacitate este esentiala chair determinanta.
si oamenii sunt definiti de acesta capacitate, si pentru asta au fost dotati cu capacitate locomotorie, cu maini mobile , ochi mobili, , chiar si informatiile si senzatiile sunt rezultatul unei miscari ale finelor increngaturi interioare. as putea concluziona ca a fi este de fapt a fi in miscare, a actiona, a face.
putem vedea oameni carora capacitatile de miscare le-au fost micsorate, oameni paralizati ( si ii privim ca pe nishte neoameni) , pe cei orbi si le vedem incapacitatea lor de a se misca normal, de a avea un grad normal de independenta in miscare, putem vedea oameni cu maini amputate sau cu picioare amputate, si ei la fel au o capacitate micsorata de independenta in miscare, si ii privim cu' saracii' in gand.
sunt oameni ( cei mai sus amintiti ) care au fost mutilati reducandu-se astfel in mod obiectiv statutul de fiinta umana normala . ei au fost degradati. au ajuns intre stadiul de animal si cel de om, singurul lucru care face diferenta fiind ratiunea.
si totate acestea doar ingradind capacitatea de miscare a omului.

am fost in peregrinarea mea pamanteana intr-un loc numit inchis-oare, un loc in care am avut de a face cu oameni, fiinte umaane care au gresit mai mult sau mai putin fatza de semenii lor, alti oameni. si am avut nebucuria de a vedea locul unde ei stau 24 de ore din zi. era unloc de 2 pe3m , spatiu in care era un pat supraetajat de latime 1.2 m si lungime 2m. in aceasta incinta, caci camera nu o poti numi, se mai afla si latrina si dusul. spatiul dintre pat si perete era de 70-80 cm atat cat sa stea un om in picioare. si ca sa creez o imagine cat mai exacta va spun ca in aceasta incinta subvietuiesc 4 persoane.
pot spune ca acesti oameni ( lasand la o parte vinovatia lor si plata pt greselile lor ) au fost mutilati. li se retrage dreptul de a fi ( a fi in miscare ) . singurul drept de miscare este dat limbii, drept de care ei abuzeaza ca sa contrabalanseze drepturile amputate.
prin interzicerea miscarii, sau ingradirea spatiului necesar acesteia ei sunt tratati ca animale, sunt redusi la stadiul de primata... si din pacate unii dintre ei se comporta ca atare.
sunt si cazuri in care cei de acolo isi cauta libertatea in interior si care chiar reusesc adesea. unii cu ajutorul medicatiei care le mai reduce din nivelul de testosteroni.
insa privarea de libertate , care este necesara atunci cand cineva pune in pericol viata semenilor lui, nu inseamna si abrogarea dreptului de a fi, de a te misca, de a face.
prin metodele acestea privatoare de viatza.., de esenta vietii, cei care sunt acolo in acea debara au toate sansele sa uite ca sunt fiinte umane si se transforma in cartofi. si astfel cand vor iesi se vor comporta asa cum au fost si acolo, subfiinte umane, cartofi.
si acum la final.. dupa aceasta pledoarie asupra miscarii va urez doar :
miscare placuta in spatiu mai mare de 6mp

culmea si valea

el- nu mai vreau.
ea - dar de ce ?
el - pai uite asa.. auzi.. ia hai valea.
ea - mai, dar esti culmea mai.
el - hai hai

'valea' este plina de mister si farmec, o oaza de liniste si relaxare, un taram in care stai linistit, ai tot spatiul sa te intinzi, sa stai acolo in tihna, locul unde vantul bate mai incet, unde este apa de baut, unde iti auzi ecoul.., iar culmea.. eheeeeei culmea este locul unde stai putin ca sa vezi frumosul, sa admiri ceea ce este de nevazut.. sa vezi ceea ce ai visat, sa vezi mai mic(acceptabil ) ceea ce este muuult peste tine ca marime si forta.


in opinia mea in multe dialoguri 'valea' este dezonorata fiind asociata cu o plecare fortzata si rusinoasa, cu cadearea in urma unui sut in fund, o plecare infranta, ca si in dialogul de mai sus.

si inainte de vale ce este?? culmea?? apogeul??
culmea fericirii..,
' culmea' in dialogul de mai sus care o fi?? unde este acel punct in care admiri frumosul? sau vezi ce ai visat?? care este apogeul?
culmea nu este ea oare punctul in care porneste valea? si deci sutul in fund?? un sut in fund,un pas inainte, in vale.

zic si iarasi zic: viol... si viol multiplu

ce dezonorata a fost valea.. dar culmea...

hai mai ca esti culmea
ia valea

tre sa iti castigi existenta

'Trebuie sa iti castigi existenta cumva.'

vorba frumoasa si pliiiina de inteles si de maturiatate. vorba demna de urmat si implinit.

amu io sunt taaaaaaare curios : oare cine isi castiga existenta?
sau...
si-a castigat-o cineva pana acum?? (asta in afara de tine, bineinteles :P )
cum se castiga existenta?? sa imi arate cineva..

existenta mea, a ta, a feicaruia nu este ea un dat si un dar continuu.?
si daca admintem ca este un dar... si nu o recompensa
atunci a o castiga ..este ilogic.. ineficienet.. ba chiar prostesc, si nu vei reusi niciodata..

si ca sa punctez absurditatea gestului.. evoc un mic dialog interior ce mi-a fost dezvaluit:
" am alergat toata viatza ca sa imi castig existenta...
si am ajuns acum la batrnete. stau si socotesc ca.. a trecut viatza, alergand dupa una, dupa alta si nu am stiut sa o traiesc."

o fi ea un dar , dar nu este de ajuns... , ar fi concluzia nefasta..

una fasta
daca viata este un dar ,
atunci daruieste-l si tu altora.

o soapta

ieri am fost la un centru de plasament pe care il vizitez destul de des.
m-am intalnit cu copiii cu care ma joc acolo si am inceput sa ascult pe o fetitza cum citeste ( clasa a 4, citeste destul de greoi, silabisit) .

dupa cateva minute a venit langa mine o mica domnitza, s-a lipit de mine si mi-a spus : 'vreau sa iti spun ceva la ureche'

io fiinta supusa si ascultatoare ce sunt, m-am aplecat ca sa poata sa imi sopteasca, si....
ea atunci m-a pupat pe obraz.

no da stati un pic, ca mai e.. si sa vedeti ce inteligenti sunt si cat de dragastosi..

ea : ai inteles ce ti-am spus?
io : daaaaa
ea : ia sa vad

bucuros si plin de uimire m-am aplecat spre ea si i-am soptit si io usor la ureche ceea ce imi incredintzase ea cu mare taina.

puii de om

puii de om

ma surprind placut puii de om. au un mod aparte de a se exprima si de a intelege.

inteleg glasul, inteleg privirea, inteleg mangaierea.
inteleg si palma, sau tipatul, vorba nu o inteleg.

multe aspecte inteleg ei, si sufletul lor le descopera multe mesaje.

un gest simplu
o mica fata vine si se cuibareste in bratele tale.
ce gestt!!!! a cuprins in el un roman intreg, a invins un tratat despre dragoste.

si ce mesaj
sufletul meu si sufletul tau au facut o legatura stransa impreuna, dagastos aranjata, ca un buchet de 'nu ma uita'

un alt gest simplu
un sut in fund. a depasit capacitatea mea de intelegere. gest pe care nu pot sa il cuprind in mintea mea.
si daca io nu il pot cuprinde, un copil...
orice copil..

un alt mesaj
frate cu brutus. sau un glont in inima.

un gest
un pui de om cu ochii larg deschisi, te ia de mana,
zambeste si zice: hai sa ne jucam. sa NE jucam. ce simplu spus si ce frumos.
un mesaj
prin joc ei te cer.. in casa-torie.
te ia de mana si te duce in locul lor preferat si iti spun: hai.. vrei sa locuiesti in sufletul meu??
m-a luat de mana. aici io si el revin in noi.
declinarea se face prin luare de mana. si ce frumos se imbina si declina'noi'.
sufletul meu se tine de mana cu sufletul tau.
la copii ca si la indragostiti mana este prelungirea sufletului.

cand intalnestiun pui si el iti zambeste si te ia de mana raspunde-i..:
mangaie-l.

cand intalnesti un pui si este rau raspunde-i :
mangaie-l si te va lua de mana.

un pui sunt
si io.

cushca

era o cushca cu animale salbatice. destul de mare ash zice io ca sa locuiasca acolo si destul de mica pt ele ca sa se poata intrebuintza cu succes.
am vazut un lucru ciudat.. animalele se plimbau pe langa marginea custii ca si cand ar voi sa fuga.., insa am vazut ca faceau asta in fiecare zi de muuuuuuuult timp. deci gand de scapare.. niet. poate ca isi mai exercitau functiile motorii ca sa nu uite ca stiu sa mearga, ca sa fie in forma in momentul in care... Din cand in cand de frustrare ..isi mai dadeau cate o muscatura unii altora..poate tot asa.. ca sa nu uite ca ele sunt animale salbatice.. si ca ele traiesc din vanatoare, ca sunt animale de prada.
am fost recent la inchisoarea jilava( fara sa am mainile la spate). am intrat acolo si am vazut o cusca...
era o masa de ping pong inconjurata pe toate partile la o oarecare distanta de un gard. inauntru erau cativa detinuti care jucau ping-pong si altii care patrulau pe langa gard.
nu credeam ca este ca in regnul animal, insa acelasi comportament l-am vazut si la detinuti. mergeau pe langa gard.. insa fara figuri fioaroase, dar cu acesi privire la gard.
din cate am inteles de frustrare, sau ca sa isi mentina tonusul, din cand in cand mai sunt si rafuieli care se incheie deobicei cu rani grave sau chiar cu ultimul drum.
sunt acolo si detinuti care sunt izolati acolo in anumite cushti tocmai sa fie protejati de violentele altora. banuiesc ca aceea cusca este una a salvarii, una binevenita.., una poate ceruta, ravnita, visata..
poate ca este tzara din visul lor.

* detinuti - interesant este ca acesta notiune are ca radacina participiul trecut al vb a detine (detinut) ce indica forma pasiva a proprietatii, adik el nu mai este al lui, ci apartine altcuiva.., cui oare??

tzara din al cui vis

e o pajiste presarata cu flori timpurii, cu cerul acoperit de nori firavi, primavaratici, cu o iarba de un verde crud presarata ici colo cu cateva oi care se aduna si isi infunda foamea cu gura adanc infipta la baza ierbii, si care din cand in cand isi ridica acel cap mic sa vada cat de multe sunt si cat de adunate sunt ele.
de adunat se ocupa insa acel mic.. era sa zic ciobanas.. pui de om trimis de bunici sa indrume oile la pascut. le indruma pe pajiste , le aduna.. la un loc, sunt 12. cladura si freamtul lor il imbie pe copil sa joace, sa cante, sa se tavaleasca prin iarba.
din cand in cand cate un miel isi arunca picioarele in aer ca dovada a puterniciei lui de a inlatura obstacolele si pericolele, de a-si manifeste acea razvratire a noilor veniti in vis.
puiul de om apuca o frantura de... melodie si o povesteste ucenicelor lui, care uimite de farmecul lui se indeparteaza incet, incet.

aceasta as numi-o tzara din visul meu.. o tzara a copilariei puilor, a mieilor, a ierbii, a anotimpului.

tzara din visul tau ???
unde e?